Etapele de dezvoltare în viața unui câine

Din momentul naşterii, puii încep să se transforme şi să se
adapteze într-un mod extraordinar. Din primele zile când puii sunt
neajutoraţi de-a lungul perioadei de căţel, vor creşte şi se vor maturiza
cu o viteză foarte rapidă.

Puiul nou-născut până la 3 săptămâni, nu scade, nu creşte, sunt
acoperiţi cu păr şi sunt dependenţi de mamă. La această vârstă, simţul
primar pe care îl are este mirosul (botul demonstrează acest lucru prin
faptul că pare disproporţionat comparativ cu restul corpului). Puii nu au
puterea să se mişte doar se târăsc la căldură (dacă sunt izolaţi), pot
scheuna pentru a indica mamei locul în care se află atunci când le este
foame.

Puii foarte tineri nu pot urina şi defeca singuri, nu asigură
căldura constantă a corpului se bazează pe mamă. Mama îi linge şi
ajută astfel să elimine fecalele şi le dă căldură când se lipesc de ei.
Căţeii se nasc cu câteva abilităţi de bază, nervii craniului sunt
bine dezvoltaţi la naştere permiţându-le să se hrănească, asigurându-le
sensibilitatea facială, echilibrul şi ajustarea reflexelor, determinându-i
să adopte o poziţie dreaptă când sunt întinşi pe burtă şi o poziţie
specifică când sunt prinşi de ceafă (retrăgându-şi lăbuţele sau
rămânând nemişcaţi).

La 3 săptămâni, căţelul va sta în picioare, va
urmări şi explora zona din jurul ţarcului, nu se mai târăşte şi începe să
umble. Perioadele de activitate sunt urmate de lungi perioade de somn.
Între 1 şi 3 săptămâni puii răspund la chemarea mamei, se
dezvoltă văzul şi sunt capabili să perceapă lumina şi mişcarea.
Între 3 şi 6 săptămâni auzul, mirosul şi văzul sunt la fel de
dezvoltate ca la adult, deşi intervalele de concentrare sunt mici.

La vârsta de 5 săptămâni căţeii trebuie să fie capabili să facă
faţă la cea mai importantă experienţă din viaţa lor, aceea că nu mai
sunt hrăniţi când vor ei. Acum învaţă prin joc cu mama sau între ei, îşi
ajustează expresiile feţei şi poziţiile de joc îi şi realizează că au ajuns
la stadiul de câine.

Între 6 şi 12 săptămâni are loc socializarea (comportamentul cu
oamenii şi alţi câini), perioada când influenţa omului este cea mai
importantă. Acum căţeii absorb o mare cantitate de informaţii,
coordonarea şi mişcarea sunt bine dezvoltate permiţând să alerge, să
sară şi să se rostogolească. Majoritatea căţeilor sunt înţărcaţi la această
vârstă şi se pot despărţi de ceilalţi căţei şi de mamă.

Între 3 şi 6 luni este perioada de acumulări cantitative când
cresc oasele şi muşchii.
La 18-20 săptămâni se schimbă dinţii de lapte şi cresc dinţii
permanenţi. Câinii de această vârstă trec prin experienţe sexuale, se
urcă pe perne, pe alte animale, pe om şi apare sentimentul de posesie.
Totodată, trec printr-o perioadă de frică (normală) de obiecte, de
oameni (până acum au fost încrezători). Încearcă a comunica stările
emotive. Modul cum vor fi trataţi acum depinde dacă frica va dispare
sau va evita în continuare obiectele, oamenii cu care vine în contact.
În jurul vârstei de 4 luni are loc prima năpârlire.

Între 6 luni şi 1 an este perioada de adolescenţă a unui câine.
Femelele pot trece prin perioada de activitate sexuală, iar masculii
ajung la maturitatea sexuală. Este o încercare dificilă pentru câini şi
stăpâni, comportamentul social poate avea acum un cu totul alt sens.
Unele femele pot suferi de tulburări de comportament înainte sau după
sezonul fertil, devenind intolerante la avansurile masculului. masculii
încep să-şi ridice piciorul când urinează, marcând astfel teritoriul.
Întâlnirea cu alţi câini poate să implice o confruntare socială.
Dinţii de adult se fixează în os între 6-10 luni, determinându-i să roadă
diferite obiecte. Este bine să existe jucării şi diferite obiecte de
cauciuc pentru a nu roade obiecte din casă.

Între 1 şi 4 ani este maturizarea mentală, incluzând şi
maturizarizarea sexuală, între 6-14 luni. Câinii de agrement se
maturizează mai repede decât rasele mari. Acum se acumulează
experienţa. La masculi odată cu maturitatea sexuală se modifică şi
statutul social.
Perioada de bătrâneţe este relativ dependentă de rasă, condiţia
fizică şi de atitudinea faţă de stăpân. Majoritatea câinilor bătrâni adoră
să meargă încă la plimbare şi să se joace cu familia. Câinii bătrâni vor
dormi mai mult şi profund, decât înainte, vor urina de mai multe ori,
deoarece rinichii şi ficatul sunt organele care se deteriorează cel mai
repede. Ei scad în greutate, şi apar artrite, şi afecţiuni ale coloanei
vertebrale. Când urlă, scheaună, devin agitaţi dacă nu iau contact cu
familia, este semn al degenerării generale, al pierderii auzului, fiind
necesară intervenţia medicului. Câinii bătrâni suferă uneori de ceea ce
s-ar numi demenţă senilă, pierzându-şi simţul orientării sau uitând
anumite lucruri.

Perioada cea mai dificilă din tot ciclul de viaţă al câinelui este
între 6 săptămâni şi 2 luni, deoarece este perioada de acumulare
maximă a masei musculare şi de trecere spre alimentaţia de bază.

De reţinut faptul că o alimentaţie abundentă nu înseamnă şi o
hrănire corespunzătoare, pot lipsi o serie de principii nutritivi ceea ce
se va repercuta asupra conformaţiei, a potenţialului reproductiv şi
productiv.

Dacă dorești să hrănești câinele tău cu cele mai delicioase și proaspete bobițe extrudate, vizitează secțiunea noastră din magazinul online – Hrană pentru Câini, aici.

https://extrucan.ro/categorie-produs/hrana-caini/

Bibliografie

• Animale de companie – Elena Coscăchescu – UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE ZOOTEHNIE